Fotbal international

vineri, 19 noiembrie 2010

Romania ridica capul dupa 1-1 cu Italia

Jucat pe o ploaie enervanta, in fata a vreo 3000 de spectatori, majoritatea romani, meciul n-a fost prea grozav, ca de altfel majoritatea jocurilor la nivel de nationala, dar trebuie sa apreciem determinarea unei echipe a noastre tanara, cu destule absente, care a reusit de multe ori sa ii preseze pe italieni in propriul teren, sa domine mult timp mijlocul terenului si sa neutralizeze (aproape) perfect atacul fostei campioane mondiale, care, sa fim sinceri, trece printr-o criza acuta din care nu pare sa iasa cu usurinta. 
Intr-adevar, nationala Italiei a aratat din nou ca o echipa de mana a doua (cam la acelasi nivel cu noi), mai ales in prima repriza, cand mijlocul terenului a apartinut clar alor nostri, cu Ropotan si Florescu facand sa para ca Ledesma si Aquilani sunt cei care joaca la Dinamo Moscova sau Alania Vladikavkaz. De ce oare n-a fost convocat si in alte meciuri Ropotan, care la 24 de ani e titular incontestabil la echipa aflata pe locul 7 in Rusia? Deac a jucat excelent - pe stanga in prima repriza si pe dreapta in a doua si, impreuna cu Torje le-a dat mari batai de cap fundasilor laterali. Am remarcat o faza in a doua repriza, cand a scos din joc prin dribling adversarul direct - nu e o mare realizare dar o vedem din ce in ce mai rar la jucatorii romani. Marica a fost omul meciului - de mult nu l-am mai vazut cu atata pofta de joc pe cel mai bun atacant roman in viata (asta e situatia, n-am ce face), care a si inscris (la ambele porti din pacate) dupa 17 luni de seceta. 
Dupa pauza, Prandelli a renuntat la experimente si i-a introdus pe Pirlo, Gilardino si de Rossi, urmati in minutul 60 de Cassano si Quagliarella (in locul lui Balotelli care a fost huiduit si gratulat cu epitete rasiste de suporterii italieni). Dupa o perioada de presiune in primele minute ale reprizei secunde, ai nostri au echilibrat jocul si au stat bine in ghete, anihilandu-i total pe impotentii atacanti italieni. Interesant e ca dupa introducerea lui Pazzini, Italia a avut nu mai putin de 6 atacanti in teren! Pacat de golul egalarii, venit in minutul 82 dupa o deviere nefericita din corner a lui Marica. Mi-a placut mult atitudinea nationalei (pe care sper sa o vad si intr-un meci oficial) dupa golul egalizator - ai nostri s-au simtit nedreptatiti de golul stupid primit si au iesit in atac incercand sa castige meciul. 
Una peste alta, a fost un meci bun facut de ai nostri, un final de sezon pozitiv, dupa un an foarte slab al nationalei. Sa speram ca nu vor uita atitudinea din acest meci pana la primavara si ca vor juca la fel de bine si in meciurile oficiale decisive care ii asteapta. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu